Inscrisul în formă autentică conferă caracter solemn actului, când este prevăzut sub sancţiunea nulităţii, dar în alte cazuri este cerută numai ca un mijloc de dovadă (acceptare expreso)
Inscrisul autentic este acela făcut de funcţionarul public, notarul public sau alt agent instrumentator competent în formele si limitele atribuţiilor prevăzute de lege.
In ceea ce priveşte pe notarul public, art. 58-67 din Legea nr. 36/1995 reglementează atribuţiile în procedura autentificării actelor şi anume: data înscrisului, identitatea părţilor, consimţământul lor după citirea actului, semnarea lui de către părţi, celelalte menţiuni din art. 49 şi desigur semnătura notarului. Aceste menţiuni nu pot fi combătute decât prin înscrierea în fals dacă privesc atribuţiile care-i revin notarului public.